Simbolistica Oglinzii – Oglinda in fotografie

Simbolistica Oglinzii

Dupa cum atesta datele arheologiei, oglinda e un stravechi atribut al civilizatiei umane.

Primele oglinzi dateaza de aproximativ 5 000 de ani. Centrul lor de expansiune pare a fi Egiptul si China. Ele erau din bronz sau argint slefuit si aveau o forma ovala; pe langa rosturi practice, mai aveau si o seama de functii magico-religioase foarte importante. Latinescul speculum „oglinda”, care a dat nastere speculatiei filosofice, era initial un instrument al observarii cerului.

In istoria culturii vechi si noi, oglinda s-a dovedit a fi un adevarat „mecanism semiotic”. E simbol al cunoasterii, metafora a literaturii si artei, punctul de plecare al tuturor dedublarilor. Dar oglinda nu semnifica o cunoastere directa (solara, la lumina zilei), ci una reflectata, mijlocita, pusa sub incidenta lunei, apei, principiului feminin si a noptii. Oglinda da o imagine inversata a obiectului si, ca atare, este o indepartare de Principiu si de Esenta. Multe popoare cred ca in oglinda se reflecta nu chipul cel adevarat al omului, ci o dublura a sa avand adesea unele insusiri malefice. De aceasta credinta sunt legate numeroase tabuuri de a nu privi in apa de frica sa nu fie atras omul de umbra sa, aflata in lumea de dincolo. Tot de acest complex tin, probabil, si obiceiurile de a acoperi oglinzile sau a le intoarce cu fata la perete in camera unde se afla mortul. Oglinda e un ,,ochi’’ strain in care cautam adevarul despre noi, de aceea, ea apare ca simbol al virtutilor si pacatelor. Oglinda curata e simbolul puritatii si una din emblemele Sf. Fecioare. In acelasi timp, oglinda murdara sau deformata va simboliza pacatul, minciuna, caricatura, autoamagirea, vanitatea. Motivul oglinzii „mincinoase” e raspandit in folclorul si in literatura culta. De motivul oglinzii este legat complexul lui Narcis.

Surse: Ivan Evseev, Dicłionar de simboluri si arhetipuri culturale