Istoria nudului in fotografie

Desenele preistorice din pesteri, statuile din Grecia si Roma Antica, sculpturile erotice din India si Africa si multe alte artefacte din lumea intreaga sunt dovada fascinatiei puternice pentru nud. Inventarea fotografiei in secolul al XIX- lea a creat noi mijloace de ilustrare a corpului omenesc.

Nuditatea cu mesaj

Intr-una din primele imagini nud, (Self-Portrait As a Drowned Man), fotograful Hippolyte Bayard (1801-1887) s-a fotografiat gol cu exceptia unei piese de imbracaminte, prefacandu-se ca s-a sinucis, sezand inclinat spre dreapta. Bayard inventase propria tehnica fotografica de printare a pozitivului cam in acelasi timp cu Louis Daguerre (1787-1851), dar Daguerre a fost cel care a primit recunoasterea oficiala din partea guvernului francez. Ca reactie impotriva injustitiei pe care a simtit-o, Bayard a creat aceasta fotografie. Nu numai ca acesta a fost primul nud folosit in scop politic, dar a fost si primul nud care arata corpul uman intr-o scena teatrala. De fapt e posibil sa fi fost primul nud al unei persoane facut vreodata, din moment ce tehnica lui Daguerre necesita un timp de expunere extrem de lung si fotografia sa a unui corp de femeie din 1839 a fost obtinuta fotografiind o sculptura.

Nudurile erotice

La inceputul anilor 1840 lentilele si substantele chimice imbunatatite au facut posibila realizarea unei expuneri mai scurte (mai putin de un minut). O alta evolutie in domeniu a fost camera stereoscopica care dadea impresia unei imagini tridimensionale. Cei mai prolifici partizani ai acestei noi tehnici au fost F.J. Moulin si Auguste Belloc. Acesti fotografi francezi au incercat diferite genuri ale nudului : fotografii nud academice, pictoriale, fotografii erotice si chiar imagini pornografice. Fotografiile nud academice au fost folosite ca referinta de catre pictori precum Courbet si Delacroix.

In pictura nuditatea era prezentata sub forma mitologica, religioasa si alegorica. Scoasa din acest context nuditatea a capatat in fotografii o conotatie sexuala mai mare. Multi dintre fotografii care au explorat sexualitatea au facut-o sub anonimat iar unele dintre imaginile lor sunt socante chiar si in ziua de azi. Ei aratau nu numai frumusetea modelelor ci si nevoile sexuale, dorintele lor iar adesea exprimau activitati explicite.

Nudul Stiintific

In SUA si Franta, Eadweard Muybridge (1830 – 1904) si Etienne –Jules Marey (1830 – 1904) au facut experimente cu corpul uman nud miscandu-se la intervale regulate. In aceste seturi de fotografii nuditatea a devenit subiectul perfect atat in scop artistic cat si stiintific.

Odata cu inlesnirea mijlocelor de transport, curiozitatea pentru teritoriile straine a crescut, astfel ca fotografi ‘’exotici ‘’ au sedus vesticii cu imagini infatisand oameni partial dezbracati din colonii din Africa sau Asia. Aceste reprezentari precum si fascinatia pentru oameni din culturi indepartate exista in picturi si sculpturi cu mult inainte de inventarea fotografiei. Fotografia insa a dat acestor imagini garantia autenticitatii. Asemenea abordari pot fi gasite in fotografiile lui Rudolf Lehnert (1878-1948) si Ernest Landrock (1878-1966). Acestia au infiintat un studio foto in Tunis in 1904 iar ulterior au demarat o afacere in Cairo vanzand carti postale si printuri cu desertul, cu oameni din triburile de bedouini si cu femei goale.

La inceputul secoluli XX ilustrarea nuditatii in fotografie era inca un subiect tabu. Ernest James Bellocq (1873-1949) fotografia prostituate in New Orleans la inceputul anilor 1900, dar nu a printat niciodata negativele. Desi modelele sale pozau mandre in fata camerei ; fețele le erau adesea zgariate pe negativ, cel mai probabil pentru a le pastra anonimatul. De-abia in 1960 unele dintre negative au fost descoperite si publicate de catre fotograful Lee Friedlander.

Pictorialismul

Inca de la origini, fotografia a fost de folos pictorilor si sculptorilor ca sursa de inspiratie pentru diverse pozitii si decoruri. La mijlocul anilor 1880 acest lucru a dus la o miscare pentru recunoasterea fotografiei drept o forma a artei, cunoscuta sub numele de pictorialism (imitarea cat mai exacta a tablourilor).

Robert Demachy (1859-1936) a fost cel mai cunoscut reprezentant al pictorialismului din Franta in timp ce Edward Steichen (1879-1973), Franck Eugene (1865-1936) si Heinrich Kuhn (1866-1936) erau cei mai cunoscuti reprezentanti din USA, Germania, respectiv Austria.

Acestia au abordat fotografia nud intr-un mod asemanator pictorilor, atat in privinta tehnicilor de printare cat si in tendinta lor de a portretiza modelul intr-o atmosfera de visare, de halucinatie. Intentia lor a fost de a determina privitorul sa reflecteze la sensul imaginii in loc sa stimuleze dorinta.

Fotografia isi gaseste directia

In jurul anilor 1910 intentia pictorialismului de a imita picturi a dat nastere unui nou capitol din istoria fotografiei. Unii fotografi s-au desprins de curentul de idealizare si subliminare a subiectului si s-au indreptat catre o abordare pura si obiectiva a realitatii. Fiind recunoscuta ca arta, fotografia nu mai era nevoita sa imite pictura.

Pentru artisti ca austriacul Rudolf Koppitz (1884-1936) si cehul Frantisek Drtikol (1883-1961)nudul a devenit o figura cu care creau compozitii geometrice si abstracte, a caror influenta provenea din Cubism.

In anii 1920 miscarea suprarealista din artele vizuale si din literatura s-a nascut ca o reactie impotriva rationalismului din cultura Europeana. Influentata de Freud, obiectul suprarealismului era estomparea liniilor dintre constiinta si subconstient si exprimarea imaginatiei asa cum aceasta se dezvaluia in vise.

Fotograful ungar André Kertész (1894-1985) a utilizat oglinzi in seria Distortion pentru a deforma corpul femeii. In SUA Alfred Stieglitz (1864-1946) si Imogen Cunningham (1883-1976) au combinat geometria si abstractizarea cu un sens de erotism in fotografiile lor.

Man Ray (1890-1976) este pionierul tehnicilor de producere a imaginilor suprarealiste prin manipulare in camera obscura. Man Ray este foarte cunoscut pentru imaginile solarizate, facute prin expunerea negativului la lumina inainte de fixarea chimica.

Bill Brandt (1904-1983) a introdus noi elemente in fotografia nud : nudul in natura, folosirea lentilelor wide in portrete ce produceau distorsionari ale corpului, printarea imaginilor cu un contrast alb-negru puternic.

Nudurile si clasicismul

Frumusetea statuilor Greciei Antice si Romei Antice a inspirat pictori si fotografi de-a lungul timpului.La inceputul secolului XX miscarea fotografiei nud a celebrat frumusetea formei corpului uman cu imagini reprezentand gimnasti in natura. In 1927 Elli Souyoultzoglou-Seraidari (1899-1998), cunoscut ca Nelly a fotografiat rusii Nikolska si Mona Paiva dansand goi printre stalpii Partheonului ca si cum ei ar fi fost incarnarea unui mit antic.

Fotograful german Herbert List (1903-1975) a abordat nudul masculin intr-un decor al Greciei Antice. Aceste imagini homoerotice, constrastante cu barbati nud juxtapusi cu statui antice exprimau un punct de vedere mitic – importanta egala a templului si a corpului uman.

In 1930 regimurile politice foloseau imaginile cu atleti nud pentru a arata aparenta sprematie a poporului lor. Corpul trebuia sa fie perfect si sanatos iar mintea sa slujeasca unui tel inalt. Imaginile lui Leni Riefenstahl (1902-2003) reprezentand barbati nud, frumosi, fotografiati sub un soare arzator, au fost apreciate de Hitler. Scoase din contextul politic imginile lui Riefenstahl sunt admirate astazi pentru tehnica lor si pentru frumusetea corpului uman.

Stilul documentar

Dupa al II-lea razboi mondial, senzualitatea si tandretea au fost accentuate mai mult in fotografiile nud.

Diane Arbus (1923-1971) a fotografiat nudul in mediul sau, intr-un stil realistic si documentar. Arbus este cunoscuta pentru sensibilitatea sa pentru indivizii care traiau la marginea societatii si pentru fascinatia pentru grotesc . Oameni ai circului, giganti, transexuali, oameni cu handicap mintal faceau parte din galeria sa de portrete.

Fotografia de moda

Fotografiile lui Erwin Blumenfeld (1897-1969) descriu moda intr-un stil grafic prin hainele abstracte si corpul uman ca principal subiect. Unele dintre imaginile lui Erwin Blmenfeld au reprezentat primele fotografii nud care au aparut in revista Vogue.

Horst P.Horst (1906-1999) a devenit faimos odata cu publicarea fotografiei ‘’The Mainbocher Corset ‘’ publicata in Vogue in 1939. Horst a fotografiat multe nuduri in stilul fotografiei mentionate, folosind mai multe lumini de studio pentru a crea un joc de lumini si umbre stilat.

Imaginile lui Horst si Blumenfeld au demonstrat dorinta pentru redescoperirea corpului uman si pentru dimensiunea sa artistica in timp ce serveau nevoilor fotografiei fashion.

Nudul masculin

Pana la sfarsitul anilor 1960 fotografiile nud reprezentau in principal femei si erau realizate de barbati. Fotografiile nud urmau in principal regulile conventiilor academice mostenite din arta clasica, in special in Europa. Cu toate acestea destabilizarea sociala de la sfarsitul anilor 1960 a dus la formarea bazelor unei noi abordari asupra corpului uman.

Trei fotografi din acceeasi generatie au spart tabu-uril, fiecare in stilul sau, atat in genul autoportretului cat si in genul auto-nudului : Dieter Appelt (Germania, 1935), Jan Saudek (Cehia, 1935) si Arno Rafael Minkkinen (Finlanda, 1945).

Dieter Appelt –munca sa este o mixtura intre teatru, pictura si sculptura, perturbatoare emotional prin brutala dezumanizare a corpului prin intermediul texturilor aspre a materialului folosit cat si prin perspectivele si compozitiile neobisnuite.

Jan Saudek traind in Praga comunista si-a tradus obsesiile sexuale in fotografii, majoritatea acestora fiind realizate intr-un vechi subsol. Saudek a fotografiat scene erotice cu femei si cupluri, in care adesea rolul masculin era jucat de el.

Arno Rafael Minkkinen

In seria sa de autoportrete, partile corpului, plasate in natura si fotografiate in plan apropiat, par a-si fi pierdut functiile traditionale. Acesta isi expune complet corpul, dar rar isi arata fata.

John Coplans (1920-2003) a pasit pe umele lui Minkkinen in 1980 cand si-a fotografiat corpul imbatranit si imperfect, demonstrand dorinta de a se arata si a se fotografia ca si cum s-ar uita in oglinda, dezbracat confruntand neindurarea privitorului cu cruzimea procesului uman de imbatranire.

In contrast cu acesti fotografi, americanul Robert Mapplethorpe (1946-1998) a creat o exagerata netezime si perfectiune a corpului masculin.

Nudul feminin

Odata cu aparitia revistelor Playboy (1953) si Penthouse (1965) nuditatea feminina erotica a devenit o tema la moda in Europa de Vest si SUA. Acest tip de imagini nud era adresat in intregime barbatilor si realizat deasemenea de catre barbati. Miscarea feminista care a aparut in anii 1960 si a castigat in putere si influenta in anii 1970 a dus la reclamarea de catre femei a independentei si identitatii lor sexuale. Intre anii 1975-1981 artista americana Franscesca Woodman (1958-1981) a facut o serie de autoportrete prin care isi exprima sexualitatea, dorintele, anxietatile. Fotografiile sale erau adesea un dialog interior cu oglinda, jucandu-se cu ideile de narcisism, cu propria frumusete si cu faptul ca frumusetea va pali la un moment dat. Nudurile Franscescai Woodman sunt mai mult decat provocatoare, servind ca imagini ale propriului suflet, un jurnal autobiografic emotional care s-a sfasit atunci cand ea s-a sinucis la varsta de 23 de ani.

Redescoperirea erotismului

Fotografi ca Ralph Gibson (1939-) si David Hamilton (1933-) in UK, Joël-Peter Witkin (1939-) in SUA si Lucien Clergue (1934-) in Franta au cautat un erotism poetic al corpului femeii.

Lucien Clergue fotografia modele intr-un cadru natural.

Pentru Ralph Gibson puterea erotica a nudului isi avea originea din felul in care corpul era imbracat sau din detalile miscarii corpului, dovedind atractia pentru abstract si mister.

David Hamilton era renumit pentru imaginile sale dream-like cu fete tinere si inocente pe punctul de a-si descoperi sexualitatea.

Joël-Peter Witkin era in cautarea misterului cat si a tehnicilor noi de fotografiere.Fotografiile lui au un simt al grotescului. Acesta a explorat partile extreme ale personalitatii umane.

Nudul comercial

Fotograful Helmut Newton (1920-2004) a fost pionierul stilului fashion. Fotografiile lui Helmut Newton sunt in mod făţiş sexuale. Modelele sunt fotografiate intr-un stil documentar, in medii sordide, angajate in acte de fantezie si fetisism.

La mijlocul anilor 1970 Helmut Newton a inceput sa fotografieze femei in metroul din Paris. Modelele apareau goale sub o haina de blana. Lui Newton ii placea sa testeze limitele posibilului atat in viata de zi cu zi cat si in arta.

In 1980, Helmut Newton a dezbracat femeia independenta si dinamica in seria Big Nudes. Seria reprezenta femei goale foarte inalte, machiate si purtand tocuri inalte. Fotografiile din seria Big Nudes au fost expuse in printuri de marime naturala care intentionau sa provoace privitorul prin atitudinea femeilor care erau constiente de propria frumusete si sexualitate.

Interesul lui Helmut Newton pentru opozitia nud-imbracat a fost dezvoltat in fotografiile “They’re Coming!”

La prima vedere, scena pare a fi reconstituita perfect. Analizand imaginea observam ca nu toate detaliile au fost urmate cu precizie : lumina nu mai este aceeasi, pantofii modelelor sunt schimbati in a doua scena, iar piciorul de sprijin al modelului din spate este inversat.

Helmut Newton a fost fara indoiala martorul schimbarii dramatice a rolului femeii in societate si cel mai important iconograf al acesteia.

Alti fotografi de moda care au urmat exemplul lui Helmut Newton : germanul Peter Lindbergh (1944-) si francezul Patrick Demarchelier (1943-).