Fotografia – o formă de terapie

Fotografia poate fi considerată o formă de terapie datorită modului în care aceasta implică atât procesul creativ de realizare a imaginilor, cât și impactul emoțional și psihologic al privirii lor. 

5 motive pentru care fotografia este terapeutică,

atât atunci când faci fotografii, cât și când le privești:

1. Exprimarea emoțiilor și creativității:

Procesul de fotografiere permite exprimarea creativității și a emoțiilor într-un mod vizual. Putem folosi fotografia pentru a explora și a ne exterioriza sentimentele, fie că sunt de bucurie, tristețe, anxietate sau altceva. Fotografiatul poate oferi o eliberare emoțională și o mai bună înțelegere a propriei stări interioare.

Contemplarea imaginilor, fie proprii, fie realizate de alții, poate evoca emoții și amintiri, ajutând la procesarea acestora. Fotografiile pot stimula reflectarea asupra momentelor importante din viață și pot oferi perspective noi asupra experiențelor trecute.

2. Mindfulness / prezență în moment:

Actul de a fotografia necesită atenție la detalii și concentrarea asupra momentului prezent. Acest aspect poate funcționa similar cu practicile de mindfulness, reducând stresul și anxietatea prin focalizarea minții asupra activității curente.

3. Explorare și conectare cu lumea:

Fotografierea poate încuraja explorarea mediului înconjurător și descoperirea frumuseții în lucruri simple. Acest lucru ne poate ajuta să ne simțim mai conectați cu lumea din jurul nostru și să găsim semnificație în cotidian.

Prin intermediul imaginilor, putem explora alte culturi, peisaje sau perspective, lărgindu-ne orizonturile și înțelegerea asupra lumii. Aceasta poate aduce un sentiment de apartenență și de conexiune la nivel global.

4. Autocunoaștere și reflecție personală:

Procesul de alegere a subiectelor, unghiurilor și stilurilor fotografice poate reflecta aspecte ale identității și ale gândirii personale. Fotografia devine astfel un instrument pentru autocunoaștere și dezvoltare personală.

Privirea fotografiilor proprii sau a altora poate facilita introspecția și poate contribui la o înțelegere mai profundă a propriei vieți și a relațiilor cu ceilalți.

5. Vindecare și reziliență:

Fotografia poate ajuta la procesarea traumelor sau a experiențelor dificile, oferind o modalitate de a exprima și externaliza durerea sau suferința într-un mod sigur și controlat.

Imaginile care evocă amintiri pozitive sau care simbolizează speranță și reziliență pot oferi confort și pot îmbunătăți starea de bine, ajutând la depășirea momentelor dificile.

Prin aceste mecanisme, fotografia devine nu doar o formă de artă, ci și un instrument puternic pentru dezvoltarea personală și bunăstarea emoțională.

Fotografia – instrument terapeutic

Fotografia poate fi un instrument terapeutic în psihoterapie, mai ales pentru clienții care suferă de depresie sau afecțiuni psihosomatice. Este o formă care permite exprimarea emoțiilor, explorarea sinelui și reconectarea cu lumea din jur. Iată câteva moduri concrete în care poate fi folosită, ca temă pentru acasă sau ca experiment propus clienților:

Clienților cărora le este dificil să pună în cuvinte ce simt, le propun uneori să realizeze fotografii, ca metodă alternativă de exprimare. Pot fotografia “lucruri” (elemente din natură, detalii abstracte etc.) care le reflectă starea interioară de moment sau starea pe care doresc sa o obțină (liniște, relaxare, bucurie).

Sau le propun să creeze un „jurnal vizual” despre cum se simt zi de zi. Clienții fac o fotografie pe zi care reflectă starea lor emoțională. La finalul săptămânii, discutăm despre ele.

Clienților cu simptome depresive, care tind spre izolare, le propun un „experiment fotografic” simplu, cum ar fi să fotografieze un copac diferit sau ceva diferit în fiecare zi. Poate fi un motiv concret și plăcut pentru a ieși în aer liber, a face mișcare (mersul pe jos are efect antidepresiv), a avea un scop zilnic.  

Prin teme fotografice precum „Găsește frumusețea în banal” (să caute și să fotografieze detalii frumoase în locuri obișnuite – flori între dale de beton, reflexii în geamuri, etc.) sau „Fotografia viitorului” (să fotografieze un loc, un obiect sau o scenă care simbolizează o versiune mai bună a viitorului lor), clienții învață să vadă lumea diferit. Acest proces poate sprijini, în mod simbolic, schimbarea de perspectivă asupra propriei vieți. 

În cadrul ședințelor de psihoterapie, fotografiile realizate de client devin un suport simbolic și concret pentru explorarea lumii sale interioare. Ele pot funcționa ca un pod între planul afectiv și cel cognitiv, facilitând accesul la emoții, amintiri sau gânduri care pot fi dificil de exprimat direct în cuvinte.

Fotografiile devin o oglindă a stării interioare, a preocupărilor sau a nevoilor subtile ale clientului. Pornind de la imagine, pot adresa întrebări exploratorii, precum: „Ce spune această imagine despre tine sau despre lumea ta interioară?”, „Cum de ai ales tocmai acest cadru?”, “Ce ai simțit în acel moment?”, „Ce element din fotografie îți atrage cel mai mult atenția?”, „Ce titlu i-ai da acestei imagini?”, „Dacă această fotografie ar reprezenta o parte din tine, care ar fi aceea?”.

Aceste întrebări invită clientul să reflecteze la semnificațiile personale ale imaginilor și să le interpreteze într-un mod metaforic sau simbolic. În acest fel, imaginea devine un catalizator pentru insight, oferind o cale indirectă, dar profundă, de acces la conținuturi psihice relevante.

Autor articol:  Psihoterapie Online – Alina-Elena Orel