Fotografia de strada

Fotografia de strada incearca sa surprinda viata si cultura de pe strazile oraselor, cautand “momentul decisiv”. Am putea defini fotografia de strada drept arta de a vedea, de a anticipa si de a reactiona la momentul potrivit. Lumina, geometria locurilor, miscarea, obiectele sau oamenii care interactioneaza pentru cateva secunde sunt potentiale subiecte ce trebuie anticipate cu cateva (mili)secunde inainte de a apasa declansatorul.

Un fotograf de strada trebuie sa vada, sa simta, sa traiasca aceste « momente decisive », chiar si atunci cand nu are camera de fotografiat cu el.

Cand vine vorba de fotografia de strada, multi fotografi aleg sa lucreze intr-un mod traditional, in alb si negru (vezi bw vs color), dirijand atenţia privitorului catre subiect prin eliminarea culorii care poate distrage.

Fotografii care prefera sa se apropie de subiect si sa incurajeze interactiunea dintre fotograf si subiect aleg lentile superangulare, iar altii prefera distanta, alegand lentile cu distanta focala lunga (teleobiective).

Fotografia de strada necesita o buna cunoastere a tehnicii fotografice si a aparatului de fotografiat pe care-l detii. Poti pierde multe oportunitati unice pentru ca nu ai stiut sa setezi timpul de expunere corect, de exemplu. Este mai usor sa fotografiezi folosind un mod automat, pentru ca acele cateva secunde in care iti setezi aparatul pot fi foarte importante.

Nu incerca sa imiti pe altcineva. Iti poti educa privirea fotografica luand ca exemplu fotografi de strada celebri precum Henri Cartier-Bresson (1908-2004), Eugène Atget (1857-1927), Martin Parr (1952), Garry Winogrand (1928-1984), Bruce Gilden (1946). Poti invata de la ei, dar nu-i imita! Lasa-ti amprenta personala, felul unic de a vedea orasul si oamenii de pe strada.

Henri Cartier-Bresson, considerat parintele fotojurnalismului modern si maestru al instantaneelor, a dezvoltat un stil al fotografiei de strada care a influentat generatiile de fotografi ce i-au urmat.

Henri Cartier-Bresson povesteste intr-un interviu ca a facut fotografia de mai jos, strecurand lentila printre niste scanduri, fara sa se uite in vizor si fara sa vada omul din imagine sarind.

Behind_the_Gare_Saint_Lazare

‘’ Intodeauna este vorba de noroc…Norocul conteaza… Cand vrei, nu obtii nimic. Nu trebuie sa vrei. Trebuie sa fii receptiv si apoi se intampla… ‘’

henri cartier-bresson henri-cartier-bresson

’ Aici este vorba despre geometrie …Chiar daca e greu de crezut baza e geometria. Proportia Divina…. Asta-i tot ce pot sa spun. E ritmul fizic. 1,618 …3,1416. E numarul de aur…Pentru mine forma conteaza mai mult ca lumina. Forma e pe primul loc. Lumina…e ca un parfum.’’

eugene_atget

Fotograful francez Eugène Atget a documentat arhitectura si strazile vechiului Paris. Fotografiile lui se disting prin originalitatea abordarii, prin incercarea de a suprinde mai degraba spatiul si ambianta decat detaliul, prin strazile pustii. Eugène Atget folosea o tehnica depasita pentru vremea aceea, de aici si folosirea unui timp lung de expunere, fapt care impunea realizarea fotografiilor dimineata devreme, inainte de aparitia oamenilor pe strazi.

winogrand_flip

Garry Winogrand este faimos pentru fotografiile pe care nu a apucat sa le developeze. Cand Winogrand a murit in 1984, a lasat peste 2500 role de film nedevelopat, 6500 role developate dar neclasate.

Winogrand nu-si developa imediat filmele. Considera ca filmul cu cat este lasat sa se ‘invecheasca‘’, cu atat il vei privi mai obiectiv.

‘’Ai timp o viata intreaga sa inveti tehnica. Dar nu te pot invata ceea ce este mai important decat tehnica – cum sa vezi ; invata asta si apoi tot ce trebuie sa faci e sa apesi declansatorul. ‘’

Intrebat intr-un interviu ce sfat ar da tinerilor fotografi, Winogrand spune :

‘’ Problema principala este sa inveti sa te auto-critici dur. Trebuie sa acorzi atentie lucrarilor inteligente si sa muncesti mult in acelasi timp.’’

rainer pawwellek

Rainer Pawellek, despre fotografia de strada, in cadrul unui interviu realizat de Chris Weeks :

‘’Pentru a face acest tip de fotografie ai nevoie de un instrument potrivit. Pentru mine acesta este Leica M cu lentila de 35mm…

Trebuie sa ai rabdare! Este extrem de important sa te cobori intotdeauna la nivelul lor … sau chiar mai jos de atat. Vorbeste cu ei atunci când ii fotografiezi. Incearca sa faci asta cu o lentila de 300mm ! Nu functioneaza asa. Cand vezi ca oamenii pozeaza … asteapta. Exista intotdeauna un scurt moment in care nu mai pozeaza. Atunci este momentul potrivit pentru a declansa.

Odata am fotografiat un tip si m-am intors cateva zile mai tarziu cu un print de 18X24 cm. Mi-a spus ‘: ’Ai facut asta cu camera ta veche ? ‘’. Ador cand oamenii imi spun asta. Oamenii nu se tem de Leica si rar refuza o fotografie. Situatia nu mai este la fel in cazul unui SLR cu teleobiectiv urias. […]

Imi place sa ma plimb si sa surprind oamenii, dar niciodata sa-i reprezint intr-o postura degradanta. Adesea intru undeva, fac o fotografie si salut, dar intodeauna cu zambetul pe buze .“

Martin Parr este un fotojurnalist britanic cunoscut pentru proiectele care arunca o privire critica asupra societatii moderne, in special consumerismul, calatoriile in strainatate si turismul, automobilismul.

Martin Parr, despre fotografia de strada :

‘’Ma duc direct foarte aproape oameni si fac asta pentru ca este singura modalitate prin care poti obtine imaginea… Te duci direct la ei. Chiar si acum, nu mi se pare usor. Nu anunt. Pretind ca ma concentrez in alta parte. Ai nevoie de obsesie, dedicare si curaj.’’ (fragment interviu pentru BBC Blast)

bruce-gilden

Bruce Gilden este un fotograf de strada cu un stil unic de a fotografia. Foloseste, de obicei, flash-ul facand persoanele fotografiate sa fie constiente de prezenta sa. Gilden este fascinat de oamenii de pe strada si de ideea spontaneitatii vizuale.